Știri de ultimă oră, sănătate, economie, povești si breaking news

Istoria ouălor roșii de Paști. Tot ce nu știai: culori, motive pentru încondeiere, simbolistică

0
Obiceiul de a se folosi ouă colorate în diferite ocazii(sărbători, datini de înmormântare) vine din vremuri străvechi. Dacă la multe popoare europene această tradiție a dispărut, la români, pregătirea ouălor de Paști a devenit o adevărată artă cu particularități care conferă tradiției semnificații deosebite.

La fel ca iepurașul și oul pascal, sărbătoarea în sine provine din timpuri păgâne. La multe popoare, oul  simboliza renașterea.În Egiptul antic, oul semnifica legământul vieții și totodată sicriul sau camera mortuară. Persanii și egiptenii mâncau ouă colorate primăvara, când serbau începutul anului. La romani, de ziua zeului Janus, tinerii colorau ouă pe care și le dăruiau sau le foloseau la diferite jocuri.

În Evul mediu, se obișnuia să se arunce cu ouă în biserici, iar tradiția cerea ca stăpânii să dăruiască ouă slugilor. Ouă colorate foloseau și chinezii, cu 2000 de ani înainte de Hristos. La evrei, oul marca timpul părăsirii Egiptului.

Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Iisus. Oul devine un simbol al regenerării, al purificării și al veșniciei. Legenda spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, acestea s-au transformat în ouă roșii. O altă tradiție susține că Fecioara Maria, venind să-și vadă Fiul pe cruce, i-a adus ouă, care s-au însângerat sub cruce. O altă legendă spune că, după ce Iisus a fost răstignit, în noaptea Învierii, Pilat, invitat la un ospăț dat în cinstea sa de farisei, îngândurat și întristat, ținea un ou în mână. În acel moment, un centurion a năvălit în încăpere strigând înspăimântat „Hristos a înviat!”. Nedând crezare unei asemenea minuni, Pilat ar fi replicat:”O să învie când se va înroși oul acesta”, iar oul s-a înroșit imediat, ceea ce l-a făcut pe Pilat să-l scape din mână. Se spune că de atunci a rămas obiceiul ciocnirii ouălor.

În tradiția populară românească, ouăle de Paști sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, sunt benefice în felurite situații. Culoarea roșie este simbol al focului purificator. O credință din Bucovina afirmă că oul este apărător de diavol. Acesta se interesează dacă oamenii fac ouă roșii și umblă cu colinda, căci doar atunci când aceste obiceiuri vor înceta, el va ieși în lume.

Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinității și se face după anumite reguli: persoana mai în vârstă(de obicei bărbatul) ciocnește capul oului ținut în mână de partener, rostind „Hristos a înviat!”. Gestul ciocnirii ouălor reproduce modelul arhaic al cosmogoniei, prin care, din spargerea oului cosmic primordial, s-au născut cerul, pământul și întreaga lume. Acestei simbolistici i s-a adăugat, o dată cu apariția creștinismului, motivul trecerii de la moarte la viața veșnică. Din acest motiv, cojile ouălor încondeiate se aruncă în apă( Apa Sâmbetei), mesajele abstracte pictate pe acestea invitând pe cei „de dincolo” să participe la înnoirea lumii. Ouăle roșii de Paști se mai numesc în tradiția populară și Merișoare sau Dragostea fetelor.

Înroșitul și încondeiatul ouălor


Apreciază și distribuie ⬆

Ouăle se spală cu grijă cu apă caldă și se șterg cu oțet( se degresează pentru a prinde uniform vopseaua), se fierb la foc domol, apoi se introduc în baia de vopsea. Până la sfârșitul sec. XIX se foloseau vopsele obținute din plante, rădăcini, flori, frunze, coajă de copac, prin diferite procedee de extracție.

Cele mai folosite culori erau galbenul și roșul. În trecut, pentru încondeiat se foloseau ca unelte lumânarea( cu al cărei capăt încins la foc se trasa cu ceară caldă desenul pe ou) și pana de gâscă.

După trasarea desenului cu ceară se scufundă în baia de culoare dorită. Când oul trebuie să conțină mai multe culori, se cufundă succesiv în culori din ce în ce mai închise, după ce s-au trasat, tot succesiv, motivele cu ceară. Pentru a îndepărta ceara, se pune oul aproape de o sursă de căldură și se șterge apoi cu o pânză, apoi se unge cu grăsime sau ulei, pentru a-i da strălucire.

Ouăle decorative la români

Una dintre cele mai vechi mărturii privind ouăle colorate la români este a secretarului florentin al lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a ouălor vopsite de la curtea domnitorului muntean. În trecut, ouăle vopsite în culori vegetale după rețete străvechi,  transmise din generație în generație. Astăzi se folosesc mai mult culorile sintetice. În funcție de regiunile țării, există procedee specifice pentru realizarea ouălor decorative. În unele părți sunt folosite ouă fierte, în altele cele golite de conținut.

În Vrancea și Putna Sucevei ouăle se decorează cu vopsele în relief, în Bucovina se împodobesc cu mărgele, în zona Neamț se folosesc ouă din lemn, în Harghita se ornează ouă confecționate  din lut, iar în Bucovina din material plastic. Motivele ornamentale ale ouălor decorative cuprind simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe, sau religioase. Astfel, linia dreaptă verticală simbolizează viața, linia dreaptă orizontală simbolizează moartea, linia dublă semnifică eternitatea, linia cu dreptunghiuri este simbolul gândirii și cunoașterii, linia ușor ondulată semnifică apa, purificarea, spirala simbolizează timpul și eternitatea, iar spirala dublă semnifică legătura dintre viață și moarte.

Culorile folosite corespund și ele unei anumite simbolistici: roșul este simbolul sângelui, al soarelui, al focului, al dragostei și bucuriei de viață. Negrul simbolizează eternitatea, statornicia, galbenul semnifică lumina, tinerețea, fericirea, recolta, ospitalitatea, verdele este culoarea prospețimii, a rodniciei, a speranței. Albastrul este simbolul sănătății, al vitalității, iar violetul semnifică stăpânirea de sine, răbdarea, încrederea în dreptate.